viata de exil

Ei da, uite, eu fac parte din acea categorie de romani care are norocul sa locuiasca in civilizatie... in o tara cu adevarat europeana, unde omul de rand nu merge pe pista de bicicleta, unde poti sa iti aproximezi timpul pana la serviciu sau la scoala pentru ca metroul merge ceas, iar traficul e ca in Bucuresti la o ora de noapte.
Nu culeg capsuni, deci ar trebui sa pot sa ma bucur de viata tihnita si societatea destresata din minunata Austrie.
Dar eu sunt romanca, imi place sa fiu aranjata si admirata, linistea prea multa ma deranjaza, gasesc ca a fi politically correct inseamna doar a ascunde rahatul sub pres si, in general, imi place sa traiesc pentru si alaturi de altii si nu sa imi construiesc intreaga viata pe individualism.

Aici imi place ca oamenii se respecta unii pe altii aici. Imi place ca am invatat sa merg cu bicicleta. Imi place ca am inceput sa citesc mai mult... Ca am inceput sa separ sticla de hartie cand imi arunc gunoiul. Imi place ca am invatat sa apreciez timpul meu liber si ce pot face cu el.

Nu-mi place ca la facultate oamenii isi vorbesc cordial dar rareori isi fac prieteni. Nu imi place, ca iubirea si casatoria sunt mai degraba demodate aici. Nu imi place ca mai toate femeile educate ii urasc pe barbati dar incearca sa se imbrace si sa se comporte exact ca ei. Nu imi place ca desi oricine ti-ar spune, pe strada, ca discriminarea e interzisa dar exista cel putin 18% din populatie care voteaza cu extremistii anti-musulmani.

Este mult mai bine sa traiesti aici decat in Romania. Si asta in principal din cauza oamenilor care se respecta pe ei si pe cei din jur dar asta nu inseamna ca ei nu ar avea ce sa invete chiar si de la noi...